Potrivit art. 119 alin. 1 din Codul Muncii, angajatorul are obligația de a ține la locul de muncă, evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidențierea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru, și de a supune controlului inspectorilor de muncă această evidență, ori de câte ori se solicită acest lucru.

Având în vedere că legiuitorul nu stipulează modul concret de ținere a evidenței orelor de muncă prestate de către salariații care își desfășoară activitatea într-un loc de muncă organizat de către angajator, angajatorul este liber să-l stabilească prin Regulamentul Intern.

În schimb, pentru salariații mobili, salariații care desfășoară muncă la domiciliu și salariații microîntreprinderilor, angajatorul ține evidența orelor de muncă prestate zilnic de fiecare salariat în condițiile stabilite cu salariații prin acord scris, în funcție de activitatea specifică desfășurată de către aceștia, potrivit art. 119 alin. 2 din Codul Muncii.

În ceea ce-i privește pe telesalariati, modalitatea de evidenţiere a orelor de muncă prestate de aceștia trebuie cuprinsă în contractul individual de muncă sau în actul adițional, după caz, potrivit art. 5 lit. alin. 2 lit. e) din legea 81 / 2018.

La modul practic, ținerea evidenței orelor de muncă prestate de salariați, se poate face prin :

semnarea de către salariat a unei foi individuale de prezentă, cu indicarea orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru;
completarea de către salariat a orelor de începere și de sfârșit ale programului de lucru în aplicația / programul de pontare a activității (dacă compania pune la dispoziția salariaților o astfel de aplicație)
utilizarea de către salariați a unui card de acces electronic care stochează informații privind orele la care salariatul a intrat respectiv a ieșit din unitate.

Lecția 2.13. Evidența orelor de muncă.

Autentifică-te pentru a accesa cursurile