Activitatea de securitate și sănătate în muncă are ca scop ,,asigurarea celor mai bune condiții în desfășurarea procesului de muncă, apărarea vieții, integrității fizice și psihice, sănătății lucrătorilor și a altor persoane participante la procesul de muncă, potrivit Art. 5 lit. n din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă

Securitatea si sanatatea in munca este cu atat mai importanta cu cat antreneaza costuri cu concediile medicale si asigurarile sociale atribuite bolilor profesionale si accidentelor de munca, potrivit art. 175 alin. 1 din Codul Muncii care prevede:

Angajatorul are obligația să asigure securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă.

Pe de alta parte si salariatii, conform art. 39 alin. 1, litera i) din Codul Muncii, au dreptul de a lua parte la determinarea si ameliorarea conditiilor de munca si a mediului de munca.

Acest lucru se concretizează prin participarea lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea și sănătatea în muncă, potrivit art. 18, alin. 1-3 din Legea 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

Modul in care angajatorul isi indeplineste obligatia de a asigura securitatea și sănătatea salariaților în toate aspectele legate de muncă rezulta din indeplinirea obligatiilor specifice in legatura cu securitatea si sanatatea in munca.

Enumeram cateva din aceste obligații :

Obligațiile angajatorului privind securitatea și sănătatea în muncă (S.S.M.):

desemnează unul sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate (cf. art. 8 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă);
ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor (cf. art. 10 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă);
întocmește un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității (cf. art 13 lit. b din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă);
asigură condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficientă și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub formă de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:

a) la angajare;

b) la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c) la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;

d) la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e) la executarea unor lucrări speciale.

(cf. art. 20 alin. 1 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă)

In cazul noilor angajați, al celor care își schimbă locul de muncă sau felul muncii și al celor care își reiau activitatea după o întrerupere mai mare de 6 luni, instruirea se efectuează înainte de începerea efectivă a activității. art. 180 alin. 3 din Codul Muncii.

Mai mult, instruirea trebuie să se realizeze, de fiecare data, în timpul programului de lucru, potrivit art. 21 alin. 2 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă.

5. asigură supravegherea sănătății salariaților prin accesul la serviciul medical de medicină a muncii (cf. art. 25 alin. 2 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă coroborat cu art. 186 din Codul Muncii);

6. face o analiză a posturilor de lucru pentru a evalua condițiile de securitate și sănătate oferite lucrătorilor, în special în ceea ce privește eventualele riscuri pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală potrivit art. 5 din H. 1028 / 2006 – art. 5 din H. 1028 / 2006;

7. furnizează lucrătorilor dispozitive de corecție a vederii speciale, la recomandarea medicului de medicina muncii si medicului oftalmolog – art. 14 din H. 1028 / 2006;

8. asigură salariaților echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor precum și echipamente individuale de protecție (cf. art. 13 lit. q și r din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă);

9. asigură alimentatie de protectie în mod obligatoriu și gratuit persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru așa cum s-a stabilit prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă (cf. art. 14 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă);

10. acordă materiale igienico-sanitare salariaților în mod obligatoriu și gratuit așa cum s-a stabilit prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă (cf. art. 15 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă);

11. organizează un comitet de securitate și sănătate în muncă, cu scopul de a asigura implicarea salariaților în elaborarea și aplicarea deciziilor în domeniul protecției muncii (cf. art. 183 din Codul Muncii).

Potrivit art. 184 din Codul Muncii, comitetul de securitate și sănătate în muncă se organizează la angajatorii persoane juridice la care sunt încadrați cel puțin 50 de salariați.

În cazul în care condițiile de muncă sunt grele, vătămătoare sau periculoase, inspectorul de muncă poate cere înființarea acestor comitete și pentru angajatorii la care sunt încadrați mai puțin de 50 de salariați.

Incepand cu ianuarie 2011, potrivit legii 263 / 2010 privind sistemul unitar de pensii publice, locurile de muncă sunt încadrate în condiții normale, deosebite (adică grele, vătămătoare sau periculoase) sau speciale, renuntandu-se la incadrarea in grupe de munca (precum grupa I si grupa II).

Locurile de muncă in conditii deosebite sunt acele locuri de munca unde ,,gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe toată durata timpului normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților, potrivit art. 3, alin.1, litera g) din Legea 263 / 2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Legea nr. 31/1991 privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi pentru salariații care lucrează în condiții deosebite – vătămătoare, grele sau periculoase, prevede la art. 3, alin.1, că :

Condițiile deosebite, se stabilesc ,,pentru fiecare unitate, de inspectoratele de stat teritoriale pentru protecția muncii, pe baza determinărilor efectuate de către personalul încadrat în unitățile specializate ale Ministerului Sănătății din care rezultă depășirea limitelor prevăzute de normele naționale de protecție a muncii.”

Deopotriva, este bine de stiut ca :

– salariații care desfășoară efectiv și permanent activitatea în locuri de muncă cu condiții deosebite beneficiază de reducerea duratei timpului de muncă sub 8 ore pe zi cf. art. 1 alin.1 din Legea 31 /1991

– durata reducerii timpului de muncă și nominalizarea personalului care beneficiază de program de muncă sub 8 ore / zi se stabilesc prin negocieri între patroni și sindicate sau, după caz, reprezentanții salariaților, cf. art. 3 alin. 2 din Legea 31 /1991

– încadrarea în muncă în locuri de muncă grele, vătămătoare sau periculoase se poate face după împlinirea vârstei de 18 ani, cf. art. 13 alin. 5 din Codul Muncii.

– salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, beneficiază de un concediu de odihnă suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare, cf. art. 147 alin. 1 din Codul Muncii.

Pe de alta partea, locurile de munca în condiții speciale sunt acele locuri de munca unde gradul de expunere la factorii de risc profesional sau la condițiile specifice unor categorii de servicii publice, pe durata a cel puțin 50% din timpul normal de muncă, poate conduce în timp la îmbolnăviri profesionale, la comportamente riscante în activitate, cu consecințe grave asupra securității și sănătății în muncă a asiguraților, potrivit art. 3 alin.1, litera h) din Legea 263 / 2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Locurile de muncă în condiții speciale sunt, de exemplu, cele din:

unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;
activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;
aviația civilă, pentru personalul navigant
activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 4.
activitățile referitoare la fabricarea, manipularea, transportul nitroglicerinei, explozivilor, pulberilor negre, pulberilor fără fum, produselor pirotehnice în unitățile de producție a explozivilor sau fabricarea munițiilor și a elementelor de muniții,

potrivit art. 30 din Legea 263 / 2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Securitatea și sănătatea în muncă. Condițiile de muncă

Autentifică-te pentru a accesa cursurile